În palmă, cu idei îmi plouă
sub panglici de amor rănit,
lăsându-mi doar cioburi de rouă
cu urme grele de lignit.
Iar roua se prelinge.

Sub palmă strâng un joc de ceară,
un personaj fără decor
și singura lumină clară
pe care-o văd în ochii lor,
e cea care se stinge.

Va trece mâine inc-o toamnă
iar altele îi vor urma
dar toamna asta, cea mai tristă,
rămâne-n gânduri toamna ta.
O alta mă va ninge.