agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1434 .



Singurătate
poezie [ ]
din volumul "Contemporan cu Dumnezeu", Editura Muzeul Literaturii Române, București, 2005

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marius Marian Solea ]

2005-10-05  |     | 



Singurătate


Am încetat de mult să caut mistere feminine,
cu forma singulară a acestei probleme culturale
o terminasem și mai înainte, pentru că, de fiecare dată,
simțisem cum se adâncește cald,
până la un punct.


dar liniștea ta a devenit, spontan, țelul vieții mele.
și m-am cocoțat pe câte un gând, până hăt, departe.
am tot cântat de acolo cu pasiunea din zori a cocoșului.
totul, pentru liniștea ta.
ești atât de expusă întâmplării,
cum să nu te plac?!
eu, cel care cunosc atât de bine timpul…


dar n-am să înțeleg niciodată de unde scoți tu
atâta iubire!


mă, muierea mea cu ochii închiși
ca ai puilor de mâță până în a noua zi,
pentru cunoașterea asta
vreau să fac în tine numai drumuri complete, drumuri care duc într-un loc cu importanță...
și am să te mototolesc la întrecere cu timpul.
dânsul, pe trup, iar eu, la suflet.
pe dosul mâinii, ca pe lut te voi întoarce,
înapoi la idee.


în lutul tău am să mă îmbrac
precum un gând de carne, gros, înveninat,
iar carnea mea va spune cărnii tale toate sentimentele țărânei,
pentru o vreme anumită.


mișcarea roții va fi cum și trebuie,
să poată ajunge în tine iubirea,
nici s-o sperie și nici s-o adoarmă.


dacă ne vede Dumnezeu și plânge pentru ce facem noi
cu carnea și cu dragostea Lui,
hai să-i cerem să plângem cu El!


ne vom sătura vreodată de această pulsație a materiei
prin tot felul de vene,
ritmurile timpului nu ne vor mai trebui.
și hai, până atunci, să râdem!


și râdem mereu până la marginile omului,
dar plânsul, desigur, este cu mult mai aproape...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!