Cu zbor rotitor
am atins învelișul
verdelui luminos
al Dioscurilor.
Erau ca într-o perlă
cerurile din jur
cu liniști neschimbătoare.
Timpul încolțea
pe lucruri neîntîmplate,
răsuflarea sfioasă
a sanctuarelor tinere
însuflețea focurile meteorilor.
Cît țineau privirile îngerilor
am fost îngăduit
sub coroana bolții
de opal
a acoperișului lumii.
La tronul vieții
de dinaintea vieților
Regele armoniei Cuvîntului
de dinaintea cuvintelor
înveșmînta cu inima inimilor
arborele Crucii.