Am aruncat în urmă fețe
Ce m-au primit în ochii lor,
Să pot urca pe culmi semețe
Ș-acuma golurile dor.

Am prins de veste vântul
Că poate gândul să-mi înfețe,
Și folosindu-mi doar cuvăntul
Am aruncat în urmă fețe.

Am încercat să uit de-aceia
Ce mi-au impus cuvântul dor,
Și am oprit vederea celor
Ce m-au primit in ochii lor.

Căci mă simțeam prea greu cu gânduri,
Le-am dat uitării să le-nvețe,
Nu să citească printre rânduri,
Să pot urca pe culmi semețe.

Mă simt ușor, nici cât un punct,
Și nici, măcar, nu pot să mor,
Că-n mintea lor eu nu mai sunt,
Ș-acuma golurile dor.

Ș-acuma golurile dor,
Să pot urca pe culmi semețe
Ce m-au primit in ochii lor
Am aruncat în urmă fețe.