Mi-am scurs chitara de gânduri și am tras-o la mal.
- Ce faci printre pietre, femeie imposibilă?!
Strigau lupii flămânzi
Și copacii geloși că pietrele înfloreau
Sub tăcerea mea.

Vara, ținută în frâul plânsului,
Urca nisipul neatins
În grotele soarelui.

Ne-am deșteptat la tablă,
Cu o cretă în mână...