pe baltă nu mai adia nici umbra vântului
de pe vârful undiței mele vechi
de bambus
mă privește Dumnezeu
prin ochii unei libelule albastre
sunt atât de gol dintr-odată
că iarba de sub mine și râmele din cutie
au încremenit
de spaimă

și totuși ce s-ar face flautul
fară golul
din interior