Soarele a inceput a clipi,
Din zori in zori…
Asa s-a invatat din clipa-n care a vazut ca totu-i despre el…
Si-asa c-a inceput sa dea caldura si lumina…
Ba da ori ba; cand da prea da cand nu, nu da…
Se-apleaca, sufla, sta cat sta…
Si-apoi se-ntoarce…
S-a-ntors si a plecat intr-un periplu…
Si dus a fost…
Mi-a mai trimis din cand in cand un semn de viata,
Mi-a spus ca poate vine, poate nu…
Si am ramas zgait cu ochi-n ceruri,
Si dupa dansul am privit…
“Dar poate nu…”
Am dat din cap incet a oboseala,
Si m-am intors si-n fuga am pornit…
Si ma-ncalzeam din cand in cum, mai mult, mai mult sau mai putin.
Si alergam, mai ma opream, mai alergam.
Pan’ m-am oprit si-n jur priveam…
“Doar negru…”
Foc… aprig, stins, trist sau… vesel,
Din clipe-n alte aprindeam…
Stateam cu ochi-n para, ‘n jar sau in cenusa.
Stateam si povesteam, le povesteam imi povesteam…
Ziceam ce-a fost, ziceam ce e, ziceam ce voi sa fie…
Din cand in cand in spate se opreau alti oameni…
Cu soare, fara, cu luna, stele… fara…
Si ascultau… gandeau, sopteau, radeau, plangeau,
Alaturi unii se-asezau…
Stateau, se ridicau, se asezau, plecau…
Stateam, ziceam si asteptam,
Si Soare nu voia sa vie…

18.10.2005