luminile se sting peste oraș
și totuși nu se face noapte
deasupra sânul cerului
stingher
înșiră dâra lui de lapte

de trece o pisică e neagră
o femeie de trece-i zeiță
și luna azi poartă rochiță
de nori diafani transparenți

culori de văpăi plâng copacii
castanele au tocuri stridente
valsează spirale demente
la braț cu un vânt grizonat

bătrâni au ajuns trandafirii
abia mai zâmbesc o petală
își numără spinii în poală
sau ultimii bani de băut

la cârciuma din colț s-a-nchis
doar un bețiv mai cântă pe bordură
și câinii parcă înțeleg
măsura
îngână viu din gură-n gură:

„Orașul mic te fură-ncet, Cu ale lui tăcute strade, Cu oameni proști, dar cumsecade, Ce nici nu știu că sunt poet...”

... hâc...