Mă întrebam,
ÃŽn timp ce lacul
El, lacul
Se dezvăluia sec și visător
În fața pleoapelor mele
ÃŽnchise...
Mă întrebam
De ce tăcerea frunzelor?
Cruda resemnare
Le călcam în picioare
Urându-le și mai mult
Parcă.

Și cât de
gol...
Era ochiul vremii
Vrajba mea
Față de cursul neschimbat
Al morții?
Mă întrebam
Fără să vreau răspuns
Cadavre de frunze
Ascunse sub alte mii
De reci simboluri
Ale toamnei.
Un covor al Patimilor
Sub talpile
Nerecunoscătoare...