agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-10-26 | | explodează în odaie vechea mea prietenă dezorientarea lucrurile se diluează bine spre confuzie deși sunt evident un om cu mult schimbat și scaun la cap în însăși povestea mea umbra domnului cu care beau ceai pare ca are trup ca fumează sau ține femei pe brațe în spatele meu tot umbra fumează și teama ei de mine este singura formă de afecțiune în dreapta domnului cu care beau ceai și vodkă stă tot domnul travestit în esenin și face pasențe umbra lui ciugulește dintr-un castron mâncare pentru pisici iar în dreapta mea stau eu travestit în hamlet umbra lui nu se vede admiră o armură ruginită eu stau și curăț o pușcă veche mai privesc din când în când cum plouă picături mari de sudoare care cad și ruginesc pe armă și pe umbrele tuturor camera începe un dans rotit iar cele patru umbre simbolizând lunile anului caută în felul în care trec pe lângă ziduri să joace comedia umană protagoniștii se confundă și intră unul în altul asemenea unor baldachine umflate de vânt până nu rămâne decât umbra hamlet singură care îmi ia arma din mână își zboară creierii – între timp ploaia s-a oprit domnul cu care beau ceai cască își privește ceasul spune cu vocea mea hasta la vista baby aruncă pe masă o monedă de aramă esenin se ridică ia pușca scoate tubul de cartuș rămas pe țeavă îl aruncă pe masă si spune cu vocea mea hasta la vista baby hamlet cu o tristețe laborioasă își pune spada pe masa și spune cu vocea mea hasta la vista baby afară soarele se confundă cu luna începutul cu sfârșitul eu nu mă confund cu nimeni beau ceai și vodkă fumez și ascult cum din patul meu susură izvoare termale ziua arată ca un câmp de pe care nu s-au strâns furajele ploaia începe din nou picături mari acoperă podeaua deasupra armei se face ca fulgeră și părăsesc singur încăperea
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate