mi-e bine de răul ce-mi macină stomacul
mucuri și urme de fum
râd ca un copil aruncat la gunoi
mi-e lene și scârbă
azi cânt mi-e bine să cânt
insomniac
în gândul prea obscen

noaptea mi-e frig
beau apă plată
mi-e greață de viață
amețesc treptat și cad
mă târăsc pe coaja albastră a lumii
mă sufoc de dorințe abstracte

mi-e bine de răul ce-l fac

orfan de viață și iarăși de iubire
da știu – în inimă s-au încrustat doar pietre
și lilieci ce trândăvesc la calea luminată

mi-s singur într-un insectar de oase
da știu – timpul se măsoară în apusul erelor glaciare
lumina moare în lumină
șoapta rămâne disperare de trăznet

mai scriu
abstracte mi-s cuvintele reci
neuronal prea conștient
prea plin de mine
prea temător de gândul
că nu mai pier o dată