Somnul tău e o burtă
în care exist foetală
formă descendentă din spirală.
Când răsuflarea ta cade în regularitate
a mea își pornește alergatul
chiuitul, bucuratul,
cărora plutirea-mi aproape inertă
le dă contururi visate.
Când poarta spre lume e-un
sens ce glisează
tăcut și continuu pe-al tău ochi de geam,
ești Vladimirul care mă visează.
Când tu ai adormit
eu, Anna, deveneam.