Pentru un Mircea, Mircea Euclid

Ma crezi de-ti spun ca nu rasaie pic de soare
Pana n-adun o stea, s-o randuiesc pe fruntea ta?
Chiar speri ca te-am uitat, in ale mele framantari
De-ar fi sa pleci, de-ai fi ramas, cum oare
Te-ai fi salvat de ura mea?

Cat s-o fi iubit un orizont pe-o zare, cine i-o fi despartit
Si de-a uitat, de nu-i mai pasa, de ce il striga, ingaimand
Cum retraieste amintirea, cum se-nconvoaie asteptand
Neincetat, trec ani la rand, se scurg
Poate-ai gandit sa uiti ca te-a iubit.

Sa cauti luna in carul cu fan
Dar sa vezi vesnicia alaturi de-un span
Sa te prefaci ca duci o viata de cant,
Esti un om mort, un om pierdut.

cui tot tie sufletu-mi dedau?
De la Maitreyi