E trist cum totul se fărâmă,
Cum totul se ascunde după ceață!
Mai în serios sau poate chiar în glumă,
Suntem elemente de decor în viață!

Râdem fals,ca niște actori plictisiți,
Și ne iubim ca niște străini.
Mergem prin viață ca niște muncitori grăbiți
Și construim tristețe cu propriile mâini.

Poate ar fi mai bine să ne învăluim
Într-o perdea densă de fum și scrum
Și poate împreună dovedim
Că fumul e decorul cel mai bun!

Acolo ne putem ascunde de durere
Sau plânge liniștiți în tăcere!
Putem să ne ridicăm ușor în fum
Și fiecare să urmăm un drum!

Dar totul urmează același curs,
Toți au același sentiment ascuns
Și fiecare și-ar dori acum,
Să se închidă într-un nor de FUM!