De-aș putea să mă sfâșii ce fericit aș fi
Nimeni, așa ca în vid sa mă întrebe de unde vii?
De-aș putea m-aș bate și m-aș mușca

Mi-aș face suferința creatoare
Și fâșia creativă din mine să se facă mistuitoare
M-aș măcina cu bucurie emanația-mi proprie să fiu
Un cadavru de concepte și un înger zglobiu


Calitate cer acum cu pretenții la timp și spațiu,
Vreau! Dar nu pe mine pe mine nu mă mai vreau!


Ascet sau hedonist al minții
Aș vrea să mă aflu acum
Și să mă botez din nou
Fără să trec însa prin cavou

Și cultura să iasă din mine ca loviturile de tun
Și așa ca Zarathustra să fiu și eu un “un”!