așadar e timpul spațiilor interstițiale șchioape
simt cum mă încearcă ecouri strecurate pe sub piele încă de atunci
de când am mușcat prima oară din mărul cu ghinion

liniar încep să mă bântuie fulgi
înțesați pe firul de înaltă tensiune a vieții
un fel de circ
ambulant și aproape necunoscut

mă ia cu frig pe dinăuntru îmi acopăr sufletul cu un vis
și merg mai departe
prin zilele-acestea
sărite de pe fixul înțelegerii mele



cu simțurile încrustate pe muchia nopții
sângerez asimetric o iubire
limitrofă cu nebunia