Calea spre stele din așa un ultim loc
E curgeri de vânturi spre ele ca versuri suflate la ureche de soldați îmbrăcați în mantale de piele de om
Și e urme de șolduri pe hârtie fotografică voalată
În roșu urme de genunchi pe carpete de pus pe perete de căzut pe perete în fuga de sete și somn
Murmur de biți prin aerul veșted în Asia antică
Numai că, deodată, nu e foc.