dac-ai sa ma vezi vreodata
mai fericit ca azi sau ieri,
ca strig in lume prima oara,
ca pot, ca vad, ca simt placeri,
vei sti c-am fost un timp iar tristul,
vei sti ca te-am iubit destul,
ca-n viata asta am ramas,
eu un efect, tu un recul.


tu spune-mi pentru cine ploaie,
cine-i mai trist, eu sau tu?
parca-n trecut erai frumoasa,
plangeai cand eu doream sa nu.
si tot asa ca altadata,
dintr-un putin ce l-am trait,
te-am preferat cu bucurie
intr-un apus s-un rasarit.


in viscolul de amanunte,
firescul meu cel mai normal
plangea de-o fericire rece
ca te-am gasit intr-un final.
si ma rugam muscand din cruce,
ma lingusam pe langa Dumnezeu,
s-adormi in vise absolute,
cosmarul tau sa fie-al meu.


in dragostea noastra crescanda,
in dragostea noastra de rand,
cand te iubeam clipa de clipa
tu ma iubeai din cand in cand.
si tot asa ca altadata,
ca alte cupluri fel de fel,
a mai ramas o despartire
cu arome grele de bordel.


as vrea sa pot, sa pot sa uit,
asta-mi impun tot timpul
si rad de tragicul din mine,
ignor pana si simtul.
si-n paranteze imi suprim
dorinta de criterii,
nici nu mai stiu de te-am lasat
in vers sau in materii.


as vrea sa scriu iar despre tine
doar versuri potrivite,
se-nclina gandu-n poezie,
dar mana nu-mi permite.
auzi o voce si-ti soptesc,
sa fii iar fericita,
si-n bratele altuia te lasi,
dar nu te vrei dorita.


iti spun acum ca am gasit
in paturi deocheate,
doar o femeie, o alta Ea
si-un nou motiv in toate.
si-am s-o iubesc cum stiu doar eu
si de-mi va fii mai bine,
putinul cat imi va permite
voi renunta la tine.


sa nu cumva sa crezi ca-ti scriu
din nu stiu ce motive,
sunt versuri despre tine, stiu,
trairi din minti naive.
mai bine-ar fi in zbor comun
departe sa ramanem,
tu sti, eu stiu, din tot ce-a fost
nu mai avem ce sa ne spunem.