Trupul


Trupul omului este primul contur al sufletului său,
primul contur făcut din lumină.


trupul tău, datorită unui sentiment al meu, consumabil,
îmi pare un cer care, dintr-o neatenție, s-a umplut
de stele moi, perturbabile,
și niște lumini se ating acum de inima mea,
dar inimile noastre ar trebui
să ne aparțină mereu,
pentru că abia atunci, când nu mai există posibilitatea
de a fi străine,
omul își recuperează sursa.


vino să privim de aproape acest spectacol întreg,
e mai important decât suntem noi,
să facem abstracție de un confort al neimplicării,
și să îți șoptesc, numai ție, că mie mi se pare
că lumea nu mai fluieră,
când trece către casă pe această stradă târzie și însingurată,
cu teama în vene de a nu fi prinsă și violată de un timp străin.