Ca un vîrtej,
ca un monument rasturnat/decapitat
mă îndrept spre tine,
am o zi în plus,
poate voi ști la sfîrșit ce să fac cu ea;
ziua mea
viața descrisă în amănunt
pe peretele de rezistență al casei noastre.

Așa, frate, așa, te-ai îndepărtat de mine,
ai respirat o singură dată
și ai înțeles că viața merită un brînci.

Ai învîrtit deasupra capului o cheie de lemn
ai spus că ești stăpînul lumii
și al meu.

Dar n-a fost așa,din piele
ți-au răsărit
perlele insomniei veșnice.