În graiul nopții somnambule
o vrajă se despoaie în porumbi;
e lună plină,
iar pe glie
două fantome se conjugă chicotind.

Își urcă respirația-n orizont,
își ling călcâiele vieții obosite,
își transmigrează traumatismele.

Cu ochii înmormântați de atâta extaz,
ca două butoaie de răchie sorbite
își degustă reciproc sângele,
sfâșiindu-se în tenebre cotidiene.

Ce vă importă, dragi concetățeni
amorul meu babilonic,
ce vă importă sânii mei schimonosiți
sau firea mea câinească?
Sunt eu și el și nu pun virgulă
ci punct,
căci suntem câini de rasă!