Mai albastre erau valurile din văzduhul jucăuș
Când iubirea, ura peștilor zburători s-au ițit puțin
În sufletul jebelor ude. Pluteau ca niciodată,
Călăuze adormite ale mele - și mă bucurau miracol
Că se preumblau, reci și uzi, peste trupul
Ierburilor. Lumea asta era formată din câțiva
Doar. Câștigi bucuria lor când mă
Asculți sau chemi slab sau știi sau
În beznă te-ascunzi. Peștii zburători, mai
Strălucitori ca oricând, au cheia
Aerului și a vocii, melodioasă corabie.


Acești pești zboară prin aer peste tot și nu
Se văd cu ochiul liber de cel ce îndrăznește
Să le tulbure zvonul cu nițică
Mirare. Iar dârele lor de lumină mi-s prețioase.


Peștii zburători, conduși spre pământ, vorbeau.
Îmi arătau că dacă vreau să-i urmez
Pot să strâng de aripi îngerii din furtuna
De ieri. De toamna.