barbă postumă



serile când nu te împodobesc cu timbre
stau în pat ca într-o stație
în care aștept să vină somnul,
o,somnul meu e cel mai ieftin taxime-trist,

mâinile-ți bat ritmul tropical
pe un calendar de anul trecut
pe o prezență insuficientă,

îmi plac poemele tale, îmi spui
mototolind câte un zâmbet
într-o scrumieră,

tablourile curg în pahare lungi
precum luminile pe manechine,
însetat mai sunt în noaptea asta
de drum
ca o roată de rezervă.