agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-21 | |
Înainta greoi,
căzând în el însuși. Aceeași senzație: creștetul îi cobora până în dreptul pleoapelor, apoi al nasului și al bărbiei, până când fruntea îi ajungea la glezne. O formă străvezie Rămânea în loc. Transparentă plăsmuire de nimeni și nimic atinsă, maculată. Înainta opintit, golit de el însuși. Zvârcolit, ca un șarpe, își arunca din când în când capul spre înainte ridicându-și privirea nesigură la nivelul ochilor. Doar atât, cât să fie sigur că printr-o tresărire putea oricând reveni la starea inițială, legându-și destinul de această rară și incertă suprapunere. Hotărî să sigileze ideea asta, s-o pună în lacră, sub aprigă taină, ca nimeni să n-o întineze, ca nimic să n-o răstoarne, să n-o întoarcă. Altfel, în lipsa Gândului, ar fi rămas aidoma chiupului făr’ de amețitoare licoare aidoma rodiei fără miez suculent, golită de inima zemoasă, roș’ aurie. Și-atunci, nimic și nimeni n-ar mai fi în stare să-l adune întreg la loc, să-l recreeze din neant. Și n-ar mai fi fost el acela care continua să înainteze, alunecând în hăul din sine. Îl tresărea din când în când Neliniștea și-atunci, abia atunci, se reîntrupa ca Om.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate