cum să îi spun eu gurii mele: taci!
sete îmi ești cuvântule mă-mpaci
de-s tulbure mai limpede ești tu
nu am băut nici ieri nici astăzi nu

dar mâine poate voi sorbi înec
să simt cum eu prin mine însumi trec
mai apăsat ca pietrele prin sânge
și mai umil numirii ce mă strânge

aproape viu ca un deșert tânjind
prin flori de cactus cerul împlinind
rănind și tălpi și palme fără vină
pentru o clipă dulce de lumină

îmi sunt coroană și îmi sunt suspin
cuvântule nu ieri dar mâine vin