Știu că mi-ai explica prin zâmbete
Răsfirate în amieze molatec
Rațiunea crengilor rămase fără frunze
Miezului de iarnă,
Dar m-aș prea vedea mereu bătrân,
Piedică altei fericiri.

Mai bine câteva clipe răzlețe
Trăite în tulburări fără seamăn,
Tu și cu mine,
Poezii vechi și cana ciobită
Plină de fiecare dată cu altfel de ceai.
Poate că adunând și împărțind
Obținem ușor
Ceea ce urmăresc oamenii obișnuiți
O viață întreagă prin iubiri de fiecare dată obișnuite.