Singură,
pândesc piruetele
unui vechi șemineu,
și le fur,
sub mrejele unui cântec mut!

Le traversez
prin florile înghețate
în fereastră-
cu privirea,
întrevad pe cer
luna.

Cerul lasă să cadă
zăpada obosită
pe acest drum pustiu...

Și surâd lui Mos Ene,
Și mă abandonez...