La masa mea de scris un vers se zbate
Să își urzească rostul și făgașul.
Mi-a răscolit pecețile trăpașul
Gemând viclean prin văi însângerate.

Pe strâmte căi nu-mi e de-ajuns lămpașul
Arzând în glia stearpă flori presate,
Când focul viu nu vrea să se arate
De-atâta somn ce-a invadat imașul.

Verbul curat într-un ungher se-ascunde
Și-abia târziu vocala a decis
Un gând tihnit și sobru să inunde

Ca să-l zidească-ntr-un altar promis.
Plumbul noros dintr-un creion pătrunde
În beznele cuvântului nescris.


27 iulie 2005