I-aș scrie femeii iubite
Fulgul arzând de nerăbdare în cer,
Dar despre frig nu i-aș spune nimic
Pentru că îi cunosc bine tăcerea
Ascunsă în uimire,
Uimirea femeii iubind;

Aș da de știre femeii iubite
Ultimul oftat al copacilor în toamnă
Sub aplecarea dinspre cer a păsării nebune,
Dar despre frig nu aș putea să-i dau de știre,
Știind cât de aproape de inimă
Îi e zbaterea aripilor,
Aripilor deschise ale femeii iubind;

M-aș odihni în răsuflarea femeii iubite
De toată începerea nemiloasă a iernii,
Mut ca pământul nemaicălcat de om,
Fără ca vreo privire să-i aducă aminte de frig,
De frigul vânăt
Al celui de femeia iubită iubit…