Despre ingeri...
Azi scriu imperios pe foaia alba,care-odata,
Stia sa ma tradeze transcendent acolo unde eu eram,
Si scriu despre lumea ce m-a cuprins si ma subsuma,
Si beau cafea amara ce cred ca intransigent ma aduna.
...................................................................................................
Azi ingerii s-au pus la sfat, sa ma corupa spre neant
Ei vor sa mor si sa inviu,ei vor spre inefabil sa ma duca,
Sa gust din vraja firii,din ludicul ce ma usuca.
Credinta mea in nemurire,ce zice lumea ca-i absurda,
Ea ma ridica spre zenitul pe care viata mereu il invoca.
..................................................................................................
Si ma desprind de trupul ce sangereaza prin placere,
Si asertoric eu cu sufletul ma urc spre pragul de durere.
Sunt eu cu mine,unde omul nu a ajuns chiar niciodata,
Sunt eu cu mine si cu ingerii care vegheaza lumea toata.
Si ma inalt spre un sorginte care inchipuie viata,
Si gust din nemurirea care inlatura substanta.
Privesc cu patima si-ardoare spre lumea
...celor care nu cuvanta...
Trezindu-ma in patosul durerii salutare...
...care ascunde lumina de intuneric,
...............................................................................
Si-aspir mult prea vizibil acolo,intr-un loc feeric,
Care subjuga vraja cerului cu lubrifiant de eter.
Sunt eu cu mine acolo unde eu nu am ajuns vreodata,
Sunt eu cu mine in beatitudinea placerii,
Si ma trezesc adormita si extaziata de forta durerii.
O lume a ingerilor care au vrut sa ma corupa,
Si-au reusit atat de simplu,sa ma poarte in neantul cerului,
Iar eu traiesc si azi,si am trait si ieri in realitatea visului.
.....................................................................................................