E seara. Liniște,
Doar vântul cântă.
Întins pe miriște,
Trupul se zvântă.

Soare sângeriu,
Și lună pustie.
Sufletul viu
Lutu-l învie.

De-odata apare,
Când lumina dispare,
Sufletul lumii,
Se vede in zare.

Acopera-n cale…
Întunecand pamantul,
Þintuit cu zale,
Îi e liber doar gandul.

E suflet de foc !
Din el, Prometeu.
Tânjeste un loc,
Pe tronul de zeu.

Apare-o lumina…
El e damnat !
Lumina-I divina !
… dar l-a-ncătușat.