Conjugal

Ea, m-a iubit în felu-i personal.
Eu, i-am răspuns la fel de personal.
Ne-am contopit mereu ca val cu val,
Din ireal până-n material.

Și am trecut așa de personal,
Prin gările de munte și aval,
Când am văzut pădurile de voal,
Cu liniștite ape de cristal.

Din mersul nesperat de personal,
În ritmul cadențat și ideal,
Am urmărit mari păsări de opal
Și-ntinse suprafețe de coral.

Dar cum constituia un mers banal,
Al unui personal cu-alt personal,
Au fost cam multe fulgere-n astral,
Care nășteau furtuni din sideral.

Atunci ți-am spus, iubito, matinal,
La modul sincer, dar și conjugal,
Ca viața-n felu-i existențial
Nu poate-accelera un personal.