Ce pot face cu a mea credință,
Dacă a sufletului zare e moartă?
Ce-i adevărul ce-nconjoară,
Dacă eu sunt între viață și moarte,?


Destinul e calea ce o port,
...urmând lumina,oare m-am îndepărtat?
Fulgerul,gânduri mi-a întunecat,
Identitatea în pripă,mi-a însfecat!


Dar,dacă într-o zi am să aștept,
Într-un loc prea-ndepărtat...,
Încrederea vizând,
Aș opta pentru al inimii puls surd.


Între viață și moarte,
În ciudat tărâm,numit de taine,
Credința-n sacralitate se trezește,
Cu simbolul echilibrului de-nsemnătate.


Ce se petrece-n diabolica minte?
De ce să ne răstim unii la alții?
Viața-i o comoară,
Chiar și după moarte-ndestulată.


În besnă, regretele-s amare,
Ca să îl mai cerți pe sine;
Se termină rău,
Când aduni răul cu rău.


Nu fii o belea mai mare,
Viața merge mai departe!
Chiar dacă te-ai pierdut în tine,
Continuă-ți visul spre diversitate.


Între viață și moarte,
E doar o lumânare;
Trupul ca și ceara,
Fumegă și năpârlește.


Observând semenii,cu precizia minții,
Cu a vieții sau a morții,
Devii captiv în cetatea lumii,
Care trăirea o cuprinzi.