Aristotel, copilulului Alexandru, zis, apoi, și cel mare,
I-a dat un cal lăsîndu-l singur lîngă Indul necunoscut.
Newton, împreună cu Voltaire, l-a sculat în
Picioare, pentru raspuns, pe elevul său, Bonaparte.

Tovarășii Marx, Engels și Lenin l-au tras de urechi,
Și i-au luat, din mînă, Biblia, tovarășului Stalin.
Nietzche, ucigasul de zei, și nebun, a luat, drept răspuns,
Și el, pensula din mîna pictorului urît din Viena.

Filozofi, ființe barbare, nu tulburați mințile Copiilor cu Himere,
Căci ei, deveniți bărbați, vă vor ucide-n milenii copiii ceilalți,

Cei care n-au cal și nu știu matematică,
Cei care nu au citit Biblia niciodată,
Cei care nu vor picta nicicînd,
Copiii voștri…

Gîndiți mai profund la cuvintele voastre,
Nu fiți ființe fară știința de sine, voi cei care cunoașteți !
Socrate cel care iubea tinerii, primul Necunoscut,
Și ucis de voi cu cucută, deapururi vă va cunoaște.

Vai de vremea cînd din mintea voastră
Va țișni, ca un zeu din trecut, în fruntea copiilor noi, un poet…
Caligula si Nero stau pe aproape…