și astăzi m-am regăsit,
după multe căutări...,
în colțul acordat fără prea multă preocupare
celor lipsiți de șanse reale,
domnule redactor șef.
nu mă cunoști?
heh, cine vorbește aici de cunoaștere...
aici e vorba de scrisul în care
torn mereu halucinație
după halucinație,
lanț pe care m-am hotărît să îl numesc simplu: viață!!!
să cred că trăiesc, chiar și acum...
adică, dacă m-ai fi cunoscut, ei bine,
dacă m-ai fi cunoscut
m-ai fi introdus lejer
în cercul tău de...?
nu ai nici un cerc,
ți-o spun eu,
verde în toate fețele!
m-ai fi ucis demult,
nu te mai mira,
m-ai fi ucis demult
dacă m-ai fi cunoscut,
dragă domnule redactor șef
neștiind că asta nu-mi va zgudui în vreun fel
împlinirea...