agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4265 .



Floare albă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [amelii ]

2005-12-27  |     | 



Iubitul meu mă crede stâncă,
două_mii_cinci_sute_cinci_metri_înălțime,
de când s-au înmulțit zăpezile
și floarea albă de camelie a uitat să mai înghețe.

Floarea albă de camelie s-a uitat după un nor și era numai pământ...
Iubitul meu e colivia pe care am neglijat-o în timpul zilei.
Am uitat să îi acopăr ochii.
Am cântat împreună vechi romanțe
de pe vremea când eram și nu eram născuți,
eram doar ploi sau poate sori
sau poate meteoriți întunecați de toate cioburile din somn.

La fereastră-i desenat chipul meu,
două puncte, un surâs... mă așteaptă.
Iubitul meu se crede stăpânul din castelul secret,
castel pe care l-am dinamitat din întâmplare,
l-am surpris când flacăra singurătații îi dădea târcoale
(îi aducea de băut un vin mai întunecat decât întunericul
întunericul care pândește cea mai neînsemnată mișcare,
cel mai fin zâmbet, cele mai terne cuvinte...)

Iubitul meu se crede un castel bântuit de străzi;
oprește la semafoare, acordă prioritate...
un castel cu geamuri înalte,
la balcon beculețe colorate în ajun de crăciun.
Merge fără oprire pe timp de zi, de noapte,
furtună, zăpadă, vreme frumoasă sau nu;
uneori se mai întâmplă să se piardă prin orașe,
să rătăcească pe alei ori să adoarmă la volanul propriului castel.
Atunci eu mă trezesc șoptindu-i la ureche:
taci naibii din gură cu floarea asta albă care nu îngheață niciodată,
cu ochii, romanțele și castelul tău mergător
și piedestalul de pe care îmi tremură atât de tare picioarele
până nu amețesc definitiv
și
...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!