Zăpadă proaspătă. Miros de rășină-nghețată -
Pe valea aceasta exhalând pucioasă
Se plămădește ambra ce va fi odată
Pe sânii calzi purtată de-o crăiasă.
Sună pădurea, topoare vesel toacă
Și caii blânzi târăsc câte-un buștean.
Sunt nopți tăcute-n sat, cu pietre care crapă,
Când vine ursul în curtea bietului muntean.
Duhuri din peșteri sub stele se-arată,
Bat clopotele mănăstirii-nghițite de-adâncuri.
Cum a dat colț de soare, din vale, dinspre apă
Umbre de ceață parcă topindu-se pe piscuri.
Pe drumul de la stână văd urme de copite,
Semn că au fost căprițe, nu suflete trudite.