M-am născut în actul I
ca să sufăr,
iar apoi ca să fiu fericită
într-o altă viață din actul II.
Mă hrănesc cu bombe atomice
înglobate în cotidianul zilelor noastre
și beau din ura oamenilor
ca dintr-un pahar ciobit.
Nu de puține ori
mă simt sugrumată de vârtejul vieții,
atât de normal pentru unii,
ncât îi omoară pe alții.
Dac-aș putea sparge geamul opac al vieții noastre ,
ca un ciclop m-aș uita peste oameni
și cu cealaltă mână din cealaltă lume,
i-aș lua,
căci ei nu m-ar vedea,
fiind mult prea preocupați unul de celălat.
I-aș duce undeva
unde să se sature om de om
de-atâta omenie.
Până atunci,
trăiesc printre ei
ca un veșnic iubitor de semeni.