Eu vreau un capuccino, madam, mulțumesc,
nu știu de ce asta îmi aduce aminte brusc de o căltitărie
vis-a-vis de facultatea de biologie
eram sub dictatură dragelor,
sub dictatura împușcatului
dar avea sa fie împușcat mai tîrziu,
pe atunci cozile la care eram supuși
deveniseră o ocazie minunată
sa petrec timp cu dragul meu,
nebună mai eram,
nebună de legat,
nebună dupa el,
nebună de felul meu deasemenea,
stăteam ore intregi la coadă la carne, la brînză, la ouă
you name it, salamul cu soia, nu-l uitați,
apoi mă ducea în stație și în stație era clătităria
și stăteam și acolo la coadă
și prindeam o clătită cu brînză și smîntină
și una cu gem și nuci
și el mă hrănea ca pe bebeluși, îmi baga mîncarea în gură
și eu îi zîmbeam cu gura pînă la urechi
tot timpul îmi venea sa rînjesc cînd eram cu el
și nu stiam deloc cum trece timpul
fie că vorbeam
fie că tăceam
apoi cu sacoșele pline și mereu în pericol să se rupă
de proaste ce erau pungile alea
din vremurile alea
și acuma mai sint unele,
mă uitam lung după el din ușa tramvaiului
ramasă deschisă de obicei cu cîte un ciorchine de oameni pe scară
și printre ei îl priveam lung
și nu mă mai săturam să-l privesc
ochii lui strălucind,
aurul pe care îl așternea peste oraș,
chiar cozile, chiar mizeria,
nu erau decît culori dintr-o carte de povești
al cărui sfîrșit era prezent si era veșnic
și fericit și inima îmi fierbea
și topea teama că n-am sa-l mai văd niciodată
fiindcă el era în mine.
Fetelor, v-am plictisit iarăși cu obsesia mea,
nu, mulțumesc, n-o sa fumez,
nu nu sînt nefericită,
mi-am adus așa aminte din întîmplare,
de atunci am învatat sa iubesc cu toata inima
știți, pînă să-l cunosc pe el
iubeam doar cu o jumătate de inimă,
mi-era frică să fiu poate
mi se părea de obicei că ar trebui sa trec pe la refăcut cumva
că ceva este etern rău cu mine
dar el nu,
el mi-a zis că așa cum sînt el mă place mult
și să vezi și să nu crezi
și oglinda îi dădea dreptate în zilele alea
mă fetelor, ia mai ziceti și voi ceva că eu altfel va toc
pînă vă apucă jalea,
uite că a venit și o rimă de undeva din neant,
cum, zici că mi-a întins lacrima rimelul,
fir-ar să fie, ar fi trebuit să fie rimel din ăla bun
care nu se înmoaie la o simpla lăcrămioară
și florile pe care mi le-a cumpărat el cînd ne-am despărțit,
hai, hai sa vorbim despre altceva măi fetelor
m-ati pus în mood melancolic
și forfota asta din piată
nu e un loc potrivit pentru intimităti
sau poate e cel mai potrivit
în atita zgomot unde nu te aude nimeni.