celofan pe gura sticloasă a lacului
stă lipit cerul fără stele în noaptea asta
ne va fi despărțirea pe pod ca o acuarelă
în cuțit vălurind gerul până și ultimul tramvai
și-a încetinit mersul înspre depou lin drumul
lucios ca o piele de șarpe lăsată în urmă
din brâul lui Cain către casă la semafor
doar tăcerea cu țurțuri în păr își face culcuș
printre șine desființând stațiile ce ciudată
e clipa aceasta de gheață dându-ne târcoale
ca o moarte prin gânduri copilăria trece desculță
sau poate ca un bot de pisică ferecându-și în gât
puroiul luminii aidoma unui buchet de mimoze
ce odată a explodat în câmp o poveste de dragoste
între noi ori între mâinile noastre subțiate de dor
în care felin iarna se lasă astăzi peste oraș
cu mustățile mânjite de lapte totul e vechi pe străzi
doar anul ce vine e nou sărbătorindu-ne cu fast
rănile la al treilea salcâm nu voi uita la treilea salcâm
eu o iau la dreapta tu la stânga așa cum am stabilit
fără să întoarcem capul până la primăvară
când va da frunza pentru alți îndrăgostiți
mă duc să mă-nchid omăt într-un clopot
nici un dangăt nu-mi va tulbura liniștea
și nici somnul răsucind funia ca un trecător
uitat la răspântii prima ninsoare va veni fără tine
înveșmântată într-o blană de urs iubirea va trece
în vârful picioarelor mimând libertatea
la semnalul următor va fi ora exactă pe pământ
stau la coadă platonic să-mi vină și mie rândul
la poezie așezându-mi pe cap tichia metaforei
între două lumi chipul tău plutește în aer
ca o floare din Deltă leagănându-se în hamac
unde te duci iubitule cu miros de havană
tocmai acum ți s-a făcut poftă să treci prin vămile
văzduhului în rai fumatul e interzis și vocea ta
plutește încă în mine cu parfumul acela de nufăr
când mă strigai bambi bambi bambibelle
eu încă te mai aud te rog frumos nu muri
lăsându-l pe Dumnezeu să-mi mai așeze armonios
cu glasul tău pe suflet încă o cicatrice