mi-e gândul rană bunului pământ
sau paranteze drepte orizontul
sub piele cerul zdrențe - vagabondul!
îmi fluieră cu păsări ochii goi

adeseori cred inima un lac
pe care visul iernilor îngheață
sub coajă puii mor nesocotiți
desculțelor ninsori de dimineață

copacii sclavi ai ritmului de bici
își trag în vânt galerele de lemn
îmi sunt aceste vene rădăcini albastre
sau frază sunt și viața mea e semn