N-am făcut nimic astăzi Doamne,
Iar ce se presupune că am făcut
E numai un capriciu al sorții-
Ideea este netrebnică,
Dar poate sunt doar eu,
Eu cu mine...

În afara contingentului umil
Exiști doar Tu-
Un Macrounivers într-unul Micro.

Ideea de solitudine mă înconjoară
Și mă străpunge mai groaznic decât un pumnal-
Cât mi-aș dori să fiu înconjurată de oameni!
( Rara avis! )
Lucru inexistent sau egoist...

În ceea ce privește viața-
Ea nu-i decât o cârpă
Pe care, fiecare dintre noi, are grijă să o murdărească
Cu superstiții și cu " esențe" -
Crudă și usturătoare realitate...

Realitatea asta nu o știe, însă, nimeni!
Și, oricât ne-am strădui,
N-o putem încadra în soluțiile noastre
Pripite și atât de... omenești.