De ce m-am proptit de pasărea care
zăcea între doi nori?
Între pasărea ce stingea suflul cu razele-i,
de parcă eu, ninsoarea, eram o suprafață;

De unde s-a alienat dintele enorm,
părăsit într-o baltă de creiere
pe care eu le-am presărat
însetat de cunoaștere,
înecat, Naddie, în mirosu-mi
da, în mirosu-mi de dinte de câine

Vei spune Naddie, frumoasă naddie
"Dar eu te bescui"

și prefăcut te voi neînțelege,
voi scrie tainele pe noi, pe un zerou al timpurilor noastre
cum să uiți râul în care stropeai versuri,
iar eu cântam la lăută?