Sărut buza frântă a orizontului
în speranța că într-o zi îl voi regăsi .
Adulmec flămând ultima rază de vară .
A fost atât de caldă ! Și atât de rece
în mine veșnicia uitării .
Fără tine ,
Mâine se transformă într-un Azi morbid ,
agonia Prezentului mă înfășoară
în aripile morții , întinse
de Dincolo până Aici , în mine .
Doamne , doar Tu-mi mai ești !
Nu-mi rămâne să-Þi cer
decât o fărâmă de Lumină …
Fii binecuvântarea mea căci mi-e frig …