Un turn s-a prăbușit în noapte
Cu un scrășnet înfundat,
Doar o clipă am strigat
Și gata...am tăcut.
Pietrele i s-au întins pe-o stradă
În spatele unui nor de praf,
M-am ascuns de ochii voștri
Să nu simțiți nici un fior.
Printre fiarele contorsionate
Apar pete de rugină,
Rănile ce mi se-nchid
Mângâierea nu o vor cunoaște.
În lumina dimineții
A rămas un spațiu gol
Printre mii și mii de turnuri,
Un mic dar promis vieții
Căci trecând prin aste locuri
Voi nu-mi veți purta povara
Că această lume mie mi-a fost
Sfârșitul...