Când eram mică și mergeam,
La țară la bunica mea,
Din dud eu dude culegeam
Cu pruncii de pe strada mea.

Copii și păsări ne-ntreceam,
Să facem gălăgie,
Venea bunica ne certa,
Dar fără de mânie.

Cănd însă, foamea ne prindea
Cu gheara-i de oțel,
Bunica, pe toți ne hrănea
Ba chiar și un cățel.

Cluj-Napoca/2004