destinului cafeaua să i-o servim la pat
îl opărim pe membrul chircit cu nepăsare
și jupuindu-i pielea ca zațul descărnat
să-l siluim de zarea bătută la picioare

minciunilor apoi le modelăm un braț
în rochii lungi de ceară ieșind la bulevard
și când vezica domnul și-o simte prea umflată
va prinde să se plouă pe noi ca pe un gard

ne vom ascunde-ndată la marile terase
mai colorate-n vin când suspendate-n vomă
și sub umbrele vom aghezmui sfioși
noi botezații eșuărilor cu normă