te-ai născut odată cu anul
iubirii de iarbă înaltă
la premiera trandafirilor albi
nemișcată în bătaia vântului
prea darnică
prea onestă
prea singură

(tu, chiar nu știi că barbații fug de bunătate?)

zână
te-a născut ursitoarea
la margine de pământ
dăruindu-ți
pălăria cerului
rochia luminii
frământarea vieții
pe gând înflorit


undeva, la colțul timpului
credința picură rouă pe brațele tale
dăruind fiecare vorbă
din trupul tău



cuprinzi palmele-n rugă
și atingi sufletele pământești
cu luminile cerului



“ Nu judecați și nu veți fi judecați, iertați și veți fi iertați”
Sfanta Scriptură, Evanghelia După Matei, VII.1.