aceste blocuri aceste alei de beton
deservesc un imens tomberon

zarzării teii salcâmii înfloresc și se duc
sau zăpada
a murdărit cu alb toată strada
trotuarele au delimitat pământul
și gândul
a crescut vitregit ca un nuc

îmi strâng tâmplele în pumn să curg
miez
liniile palmei mi-au înmugurit diez
portativul taie cerul nopții felii –
mă mai știi?
sunt cel care ducea gunoiul la amurg

și de garduri mă loveam și de oameni
și de burlane
șifonat
ca un înger ce-a dormit la tomberoane