Daca ar putea inchide ochii
Din calea vantului biciuitor,
Cavalcada nestingherita,
A intamplarilor...

Nu se mai gandeste la ceea ce vede,
Asa cum tu nu te mai gandesti ca respiri.
A trecut un secol...
Ca micile ditractii ale unei zile anume
Si gandurile astea au sa se piarda asemeni,
Intr-un ocean de vise efemere.
Nimic, nici macar prezenta ei de marmura pura
Nu poate sa–i scape vantului care erodeaza rabdator,
Ploii acide.
Si totusi, e binecuvantata cu eternitatea,
Blestemul crunt al vesniciei,
In ciuda acelor aripi minunate
Zborul ei este frant….